Comisia Europeană, organismul executiv al Uniunii Europene (UE), prin comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, a lansat, în data de 12 octombrie, zece propuneri pentru reformarea politicii agricole comune (PAC) a Uniunii, reformă care urmează să intre în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2014. Printre principalele schimbări ale politicii agricole comune care au fost propuse se numără acordarea unor subvenţii fixe pentru micii agricultori, cuprinse între 500 şi 1.000 de euro, precum şi plafonarea plăţilor la hectar care sunt acordate fermelor de mari dimensiuni la o valoare maximă de 300.000 de euro. 

Politica agricolă comună (PAC) a Uniunii Europene reprezintă setul de reguli, instrumente şi norme pe care orice stat membru al Uniunii trebuie să le folosească în politica agricolă naţională. Prin politica agricolă comună sunt finanţate fondurile de dezvoltare rurală, precum Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rural (FEADR), dar şi fondurile pentru plăţile directe pe suprafaţă (plăţile la hectar), precum Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). Tot în cadrul politicii agricole comune se decid, printre altele, cotele de producţie din domeniul agricol, standardele de calitate pe care trebuie să le respecte agricultorii şi regulile de concurenţă privind comerţul agricol. PAC este cel mai vechi şi cel mai costisitor program din spaţiul comunitar. PAC lansat acum mai bine de 50 de ani şi consumă în prezent aproximativ 40% din bugetul Uniunii Europene, adică 53 de miliarde de euro anual. 

Ultima dezbatere a politicii agricole comune PAC a avut loc în anii 2004 - 2005. Pe atunci România nu era membră a Uniunii Europene. Aşadar, ţara noastră nu a putut influenţa liniile directoare ale politicii agricole comune, iar, în aceşti primi ani în calitate de ţară UE, agricultura României a trebuit să se plieze pe o politică agricolă diferită de structura sa internă. 

La sfârşitul anului 2013 se încheie actualul plan bugetar pe termen lung al Uniunii Europene şi vor fi modificate şi strategiile politicii agricole comune, trasându-se, astfel, noi linii directoare pentru viitorul agriculturii europene. Practic, agricultura europeană va trebui să găsească metode de adaptare la noile nevoi ale pieţei şi, în principal, ale unei Uniuni Europene lărgită la 27 de membri, la schimbările climaterice, precum şi la provocările la care este supusă securitatea alimentară a cetăţenilor odată cu venirea crizei financiare. Noul plan bugetar rezultat în urma reformării politicii agricole comune va fi aplicat în perioada 2014 - 2020.

Statele membre ale Uniunii Europene se află în prezent în plin proces de negociere pentru reforma politicii agricole comune, care urmează să intre în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2014. Comisia Europeană, organismul executiv al Uniunii şi principalul coordonator al politicii agricole comune, prin comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, a lansat în data de 12 octombrie, zece propuneri de reformă pe baza cărora vor avea loc negocieri între statele membre. Într-un comunicat de presă emis, în data de 12 octombrie, de Comisia Europeană se afirmă că obiectivul proiectului de reformă este reprezentat de încurajarea competitivităţii şi durabilităţii agriculturii şi asigurarea prezenţei sectorului agricol pe întregul teritoriu al Uniunii Europene. \\\\\\\\\\\\\\\"Comisia Europeană propune un nou parteneriat între Europa şi agricultori pentru a răspunde provocărilor legate de securitatea alimentară, utilizarea durabilă a resurselor naturale şi creşterea economică. Următoarele decenii vor fi esenţiale pentru a pune bazele unei agriculturi viguroase, care să poată face faţă schimbărilor climatice şi concurenţei internaţionale, răspunzând, în acelaşi timp, aşteptărilor cetăţenilor. Europa are nevoie de agricultorii săi, iar agricultorii au nevoie de sprijinul Europei. Politica agricolă comună înseamnă hrana noastră, înseamnă viitorul a peste o jumătate din teritoriile noastre\\\\\\\\\\\\\\\", a declarat, în comunicat, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş. 

Una dintre cele mai interesante propuneri ale Comisiei Europene pentru agricultorii români este este înlocuirea plăţilor la hectar acordate, în prezent, micilor agricultori cu o subvenţie anuală de valoare fixă. Dacă, în prezent, micii agricultori care aveau câteva hectare de teren trebuiau să treacă prin acelaşi proces birocratic pe care îl suportă şi marile ferme, noua propunere susţine un sistem de plată forfetară pentru toţi micii agricultori, cuprinsă între 500 şi 1.000 de euro, fără să se mai ţină cont de suprafaţa avută în proprietate. Acest lucru aduce un dublu avantaj României. În primul rând, reduce eforturile micilor agricultori care, pentru câteva sute de euro primite în fiecare an, trebuiau să pregătească un dosar plin de documente. În al doilea rând, scapă funcţionarii de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) de o muncă birocratică şi anevoioasă de sortare şi validarea a sute de mii de dosare depuse de agricultori an de an, România fiind ţara europeană cu cele mai multe ferme de dimensiuni mici. Mai mult decât atât, pentru încurajarea comasării terenurilor, agricultorii vor fi încadraţi într-o anumită categorie la începutul mandatului noii politici agricole comune, adică în anul 2014. Dacă, apoi, vor vinde din terenul respectiv, vor continua să beneficieze de aceeaşi valoare fixă a subvenţiei până la finalul mandarului politicii agricole comune, adică în anul 2020.  

Aproximativ 30% din plăţile la hectar care sunt acordate la nivel european sunt primite de 3% dintre exploataţiile agricole înregistrate în Uniunea Europeană, iar, în România, 50% din plăţi sunt acordate unei proporţii de 1% din exploataţiile agricole, după cum arată datele statistice ale Uniunii. Acest lucru se întâmplă din cauza fermelor de mari dimensiuni care deţin în proprietare mii de hectare şi care primesc, anual, subvenţii şi de câteva milioane de euro fiecare. Multe dintre aceste ferme de mari dimensiuni nu au nevoie de acest sprijin financiar din moment ce produc la scară industrială şi, deci, pot fi rentabile şi fără ajutor de la Uniunea Europeană. Prin urmare, Comisia Europeană propune aplicarea unui sistem mai just de direcţionare a banilor europeni, care să sprijine mai de grabă micii agricultori, care au nevoie de ajutor decât fermele de mari dimensiuni. Propunerea constă în scăderea progresivă a nivelului plăţilor la hectar pentru o exploataţie agricolă, începând cu suma de 150.000 de euro şi plafonarea ei la un maxim de 300.000 de euro. De asemenea, Comisia Europeană propune şi acordarea plăţilor la hectar în funcţie de numărul de locuri de muncă ce sunt create de respectivele ferme. 

Ca parte a noului sistem de alocare a plăţilor la hectar, Comisia Europeană propune ca 30% din bugetul destinat acestei forme de sprijin să fie acordate ţinând cont de adoptarea practicilor ecologice în activităţile agricole. Prin practici ecologice, Comisia Europeană se referă la diversificarea culturilor, menţinerea păşunilor permanente sau protejarea rezervoarelor ecologice şi a peisajelor. 

Tot pentru încurajarea biodiversităţii şi protejarea exosistemelor, Comisia Europeană propune alocarea de fonduri europene prin Pilonul II al politicii agricole comune, care este finanţat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Se va acorda, astfel, sprijin european pentru proiectele menite să combată schimbrile climaterice, să protejze ecosistemele şi să utilizeze mai eficient resursele naturale. 

Pentru a proteja agricultorii de volatilitate preţurilor produselor şi, implicit, de crizele de pe pieţele agroalimentare, Comisia Europeană propune o serie de instrumente de siguranţă, cu o capacitate mare de reacţie, precum şi crearea de sisteme de asigurări pentru agricultori. 

Pe lista de propuneri de reformă se mai află şi dublarea bugetului alocat cercetării şi inovării în domeniul agricol. Prin noua politică agricolă comună, se mai doreşte şi crearea unei legături mai strânse între agricultură şi domeniul ştiinţfic, astfel încât noile inovaţii în agricultură să ajungă să fie mai rapid aplicate în exploataţiile europene 

Noua politică agricolă comună, în viziunea Comisiei Europene, trebuie să sprijine mai mult formarea şi dezvoltarea organizaţiilor de producători agricoli pentru ca aceştia să devină un partener de negociere mai solid în interiorul circuitului alimentar. Agricultura este, în prezent, mult mai fragmentată decât celelalte sectoare ale industriei agroalimentare, cum este cazul, de exemplu, al industriei procesatorilor sau a lanţurilor de supermarketuri, astfel că agricultorii sunt mult mai vulnerabili la deciziile pe care le iau partenerii lor de afaceri. Pentru a consolida poziţia agricultorilor în lanţul alimentar, Comisia Europeană propune dezvoltarea de circuite comerciale mai scurte între agricultori şi consumatori astfel încât să se elimine o parte dintre intermediari.  

Aproximativ 65% dintre agricultorii europeni au peste 55 de ani, potrivit datelor Uniunii Europene, din acest motiv, Comisia Europeană propune crearea unui ajutor pentru instalare de care să poată beneficia, în primii cinci ani ai activităţii lor agricole, agricultorii mai tineri de 40 de ani. Acesta ajutor va însemna, de fapt, creşterea cuantumului plăţilor la hectar cu 25% pentru agricultorii mai tineri de 40 de ani. 

Pe lângă îmbătrânirea populaţiei care munceşte în agricultură, un alt fenomen demografic cu care se confruntă Uniunea Europeană este depopularea. Pentru a evita ca sătenii europeni să îşi părăsească localităţile natale şi să se mute la oraş, trebuie create mai multe locuri de muncă în mediul rural. De aceea, Comisia Europeană doreşte să implementeze un sistem de sprijinire a înfiinţării întreprinderilor mici în mediul rural prin acordarea unui ajutor de până la 70.000 de euro celor care implementează astfel de iniţiative.   

Depopularea satelor este provocată şi de fenomenul deşertificării care face ca în unele zone productivitatea să fie din ce în ce mai scăzută. Pentru aceşti agricultori care trăiesc în zone defavorizate, Comisia Europeană doreşte să acorde o indemnizaţie suplimentară, care să completeze ajutoarele primite, în prezent, de aceşti agricultori prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR